(n. 25 decembrie 1841/6 ianuarie 1842, Bănila pe Ceremuș, azi Ucraina – d. 24 aprilie 1926, Cernăuți) a fost un mitropolit român, cu origini aromane (inrudit cu familia Flondor), membru de onoare al Academiei Române.
A fost deputat în Dieta Bucovinei și în Camera Imperială din Viena, precum și senator de drept (reprezentant alMitropoliei Bucovinei) în primul parlament al României Mari (noiembrie 1919-1920). A fost membru sprijinitor al Societății Academice Junimea și al Societății Meseriașilor Români din Cernăuți.
Scrieri
Datinele ceremoniile și deprinderile religioase în însemnătatea lor pentru dezvoltarea culturei, 1882
Născut Samuil Morariu, (n. 26 noiembrie 1818, Mitocu Dragomirnei – d. 12 aprilie 1895, Cernăuți) a fost un cleric ortodox român, de origine aromana, care a avut rangul de arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (1880-1895).
S-a născut în Mitocul Dragomirnei lângă Suceava ca fiu al preotului de acolo George Andrievici și al soției sale Zamfira, fiica parohului din loc George Grigorovici. La botez primi numele Samuil. Numele adevărat al familiei era Morariu.
Primele cunoștințe de carte le-a primit în casa părintească, după aceea în școala primară din Suceava, iar studiile liceale le-a terminat la liceul de stat din Cernăuți, pe atunci unicul din întreaga țară. După liceu și studii ulterioare ale teologiei ortodoxe grecești din Cernăuți, a primit numirea ca preot în Ceahor (1843-1862). Aici i se oferi tânărului preot un teren larg de activitate. Cu zel apostolic se dedică misiunii sale, pătruns de intențiile cele mai curate pentru binele bisericii și al poporului încredințat păstoriei sale.
Din 1862-1877 a fost consistoriu consistoriului arhiepiscopal și profesor de muzică la seminarul diecezan și școala pentru cântăreți bisericești din Cernăuți. 1877-1880 a devenit mitropolit vicar, 1879 administrator al Bucovinei.
De la 1870 la 1880 a fost deputat ales în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac.
În anul 1874, cu ocazia ridicării în rangul de arhimandrit onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu zis, și-a luat numele de Silvestru. Când anume și-a adăugat numele de Morariu nu poate fi stabilit. Cert este că în anul 1877 a fost numit vicar mitropolitan la Cernăuți sub numele Silvestru Morariu-Andriewicz.
În data de 12 martie 1880 a fost numit prin decretul împăratului Franz Joseph arhiepiscop de Cernăuți și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Slujba de sfințire a avut loc în 16 aprilie 1880 în Biserica Sf. Treime din Viena. Din causa aceasta, în calitatea sa de demnitar spiritual înalt, a devenit membru în Herrenhaus, camera superioară a Reichsratului Imperiului Austriac, “pe viață”. În acest timp el și Alexandru Baron Wassilko de Serecki au fost singurii reprezentanți al Ducatului Bucovinei în acest organ.
În anul 1885 a publicat în tipografia sa lucrarea lui Iraclie Porumbescu intitulată Kloster Putna in der Bucovina. În același an Morariu a devenit membru fondator al societății „Concordia“, care s-a concentrat pe activitatea culturală. Sub influența sa a fost înființată și asociația de muzică „Armonia“, iar apoi uniunea literară a studenților ortodocși de teologie, „Academia ortodoxă“, în 1889.
Faptul că preoțimea a colaborat la aceste jurnale, a fost pentru apărarea intereselor Bisericii și a culturii, într-o mică măsură aceștia au acționat politic. „Preoțimea nu avea propriul său organ de presă prin care să facă cunoscută poziția sa în diferitele chestiuni care priveau viața socială, culturală etc. a românilor, lucru care a determinat intensificarea eforturilor pentru realizarea acestui vis, împlinit după ocuparea scaunului mitropolitan de către Silvestru Morariu Andrievici”.
Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici împreună cu întreaga Biserică ortodoxă din Bucovina a reușit să mențină nealterat patrimoniul spiritual sub stăpânirea habsburgică pe perioada întregului secol XIX, fiind caracterizat ca un secol al rezistenței. Lupta pentru identitatea națională și culturală românească, a devenit mai vizibilă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Odată ajuns în fruntea Bisercii ortodoxe din Bucovina, Silvestru era „un vrednic reprezentant al curentului naționalist român”, numirea sa a fost salutată cu mare bucurie de către toți locuitorii români ai provinciei. De la el se aștepta că va pune capăt politicii confesionale și va inaugura o nouă eră națională românească.
Un dintre principalele căi spre afirmarea culturală și națională a fost înființarea și redactarea revistei „Candela jurnalu bisericescu” la inițiativa mitropolitului Silvestru Morariu, deoarece a fost prima publicație finanțată din resursele Fondului bisericesc și putea fi accesibilă tuturor preoților din eparhia Bucovinei. Ea a apărut într-un moment favorabil pentru că mitropolitul a avut deja câteva încercări de a contribui la înființarea unor lucrări de presă, încă din tinerețe redactase „Calendariu poporului bucovinean”, editase „Amicul poporului” (12 iunie 1878-martie 1896), după ce, în 1864, împreună cu Veniamin Iliuț, întocmise proiectul de apariție a ziarului „Steaua Bucovinei”, nerealizat însă”.
Biserica inchinata Sfântul Teodor Tiron, este o mănăstire de călugărițe din Chișinău, Republica Moldova, monument de arhitectură de însemnătate națională.
Catedrala mănăstirii a fost construită între anii 1854-1858 de către de frații Teodor (1796-1854) și Anastasie (1801-1870) Ciufli (aromani din Tsepelovo, Zagori, Epir), din piatră albă, cu nouă cupole.
Pe vremea sovietică, o bună perioadă de timp (începutul anilor ’60 – sfârșitul anilor ’80) lăcașul a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-au oficiat slujbele.
În anul 1962 biserica „Sf. M. Mc. Teodor Tiron” a devenit Catedrală Episcopală, paroh fiind numit protoiereul Valentin Dumbravă.
Mănăstirea se află în subordinea Mitropoliei Moldovei și ține, ca și toate mănăstirile din R. Moldova, de stilul vechi. Slujbele se săvârșesc după tipicul mănăstiresc: seara și dimineața, în fiece zi.
Până în prezent, pe lânga catedrala mănăstirii, a fost finalizată construcția blocului social-administrativ al mănăstirii, care cuprinde: biserica de iarnă “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”; chiliile pentru călugărițe și ascultătoare; Muzeul de Artă Bisericească; bucătăria; trapeza; veșmântăria; prescurăria și celelalte încăperi, necesare vieții și activității monahicești.
Anastasie Ciufli s-a născut la Tsepelevo, Epir, la 24 iunie 1801 și a murit la Chișinău, Moldova, la 18 septembrie 1870.
ARMANO-VLAHII DIN TARILE MOLDAVE 