Biserica Măzărache

Este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de o mare însemnătate națională, aparține astăzi Comunității ortodoxe de Stil Vechi. Datează din epoca stăpînirii moldovenești și este cea mai veche clădire din Chișinău (1752).

Biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului, în anii ’30 ai secolului XIX a fost transferată Patriarhiei Moscovei. Între cele două războaie mondiale, a aparținut Mitropoliei Basarabiei, parte a Patriarhiei României. În 1945 a fost retranferată Patriarhiei Moscovei, care, în anii ’60 ai secolului XX, a cedat-o comunității lipovene.

Este una dintre foarte puținele biserici din Chișinău care nu au fost închise în perioada sovietică.

Numele de Măzărachi vine de la ctitorul bisericii, Vasile Măzărachi, negustor, de origine aromână, jitnicer şi vistiernic.

“Potrivit legendei, cineva a trimis o plângere împotriva lui Vasile Măzărachi către guvernatorul turc al Tighinei. Drept urmare, Măzărachi a fost chemat la Tighina sa dea explicații. Se știa că guvernatorul Tighinei era un om foarte aspru și niciunul dintre cei care erau pârâți la el nu se mai întorcea viu de la Tighina. Înainte de a pleca la drum, Vasile Măzărachi s-a rugat lui Dumnezeu, promițând ca dacă va scăpa cu viață, va construi o biserică în Chișinău. Fiind achitat, Măzărachi, întors în Chișinău, a ctitorit biserica ce îi poartă azi numele.”

Fiica lui Măzărachi și jitnicerul Râșcanu sunt parinții spătarului Constantin Râșcanu, care a ctitorit biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Chișinău (numita și biserica Râșcanilor). Familia Râșcanu (aromâni), este înrudită cu familii precum Cantacuzino, Sturdza, Ghica, Miclescu, Cuza, Lambrino, Costin și Neculce.

În secolul XVIII și XIX, pe lângă biserica Mazarache a funcționat şi o școală.

Sursa

Universitatea Națională din Harkov

Este una dintre cele mai vechi universități din Europa de Est, deschisă oficial la 17 ianuarie 1805, în Harkov.

A cincea universitate a Imperiului Rus după cea academică (Sankt Petersburg) (1724), Moscova (1755), Vilna (1803), Derpt (Yurievsky) (1803).

Principalul merit în înființarea Universității din Harkov îi aparține lui Vasile Caragea, de origine aromână. Bunicul lui Caragea s’a refugiat în Rusia împreună cu Domnitorul Cantemir. Dealtfel Ioan Caragea a fost domnitor în Moldova.

Unii biografi ai lui Caragea afirma, ca el era urmaşul Arhiepiscopului Caragea din Tarnava.

Caragea a convins localnicii să facă donații, ceea ce a creat baza materială a universității, la care au fost transferate casele de stat ale guvernatorului și viceguvernatorului.

Primul administrator al districtului educațional Harkov, era contele Severin Pototsky, familia sa a fost înrudită cu familia domnitorului Ieremia Movilă.

În 1957-1962, universitatea s-a mutat din vechea clădire.

Biografie: G. BEZVICONI, PR OFILURI DE IERI SI DE AZI si MOVILENCELE ŞI DESCENDENŢII. PAGINI NECUNOSCUTE.UNELE CONTRIBUŢII LA GENEALOGIA DESCENDENŢILOR LUI IEREMIA MOVILĂ, Lilia Zabolotnaia

Cladirea veche

Actuala cladire

Sursa

Mitropolitul Ambrozie al Moscovei

(nume mirean – Andrei Zertis-Kamenski, 17 octombrie 1708, Nijîn – 16 septembrie 1771, Moscova) – Episcop al Bisericii Ruse, din 18 ianuarie 1768, mitropolit al Moscovei; membru al Sfântului Sinod.

Născut la Nejin într-o familie nobiliară moldovenească, Bantaş. Părintele său a fost Stefan Zertis, traducător personal al hatmanul Mazepa.

După ce și-a pierdut tatăl devreme, a rămas în grija unchiului său matern, stareţul lavrei Peştera din Kiev, Vladimir Kamenski, al cărui nume de familie l-a adăugat la al său când a intrat la Academia Teologică din Kiev.

În 1739 a fost tuns călugăr, apoi ajunge profesor la Seminarul Teologic Alexandru Nevski. În 1742 a fost numit prefect al acestui seminar, iar la 5 aprilie 1748 – arhimandrit al mănăstirii Noul Ierusalim și membru al Sfântului Sinod.

În 1768, împărăteasa Ecaterina a II-a l-a numit Mitropolit al Moscovei și i-a încredințat reînnoirea a trei catedrale din Moscova: Adormirea, Buna Vestire și Arhanghelul. La amenajarea clădirilor mănăstirii Ciudov, Ambrozie a folosit o mulțime din fondurile sale personale.

A participat la eliminarea epidemiei de ciumă de la Moscova în 1771, dar a suferit o moarte tragică. Pentru a evita aglomeraţia şi îmbunzeala oamenilor, a îndepărtat din biserica icoana Bogoljubska, pe care enoriaşii o considerau că este miraculoasă și că îi poate vindeca de ciumă. Pe 15 septembrie 1771, câteva mii de oameni înarmați cu bâte, topoare, pietre și țăruși s-au adunat ca să jefuiască biserica şi icoana Maicii Domnului. Cu ocazia asta au fost jefuite mai multe biserici si mănastiri şi duhovnicul încercând să-i oprească a fost lovit de unul din rebeli cu un țăruș, după care mitropolitul a fost bătut și chinuit îndelung. Ucigașii mitropolitului au fost anatematizați și spânzurați.

A fost înmormantat cu toate onorurile cuvenite în mănastirea Donsk.

Sursa

Familia Bantaş

Provin din vechea familie nobilă de Valahi, care deținea diferite puteri în Moldova.

Familia sa stabilit în Rusia după binecunoscuta bătălie de la Stănilești (1711) împreună cu domnitorul moldovean Cantemir.

Dintre reprezentanţii familiei Bantaş, il distingem pe Fedor, boier moldovean, decedat la Iasi (1675). Fiica sa cea mare, Ana Fedorovna, căsătorită cu domnitorul moldovean, principele Constantin Fedorovici Cantemir. Strănepoții: Grigori Vasilievici a plecat în Rusia (1711) și căpitanul Grigori Mihailovici a plecat în Rusia (aproximativ 1720), etc.

Biografie: G. BEZVICONI, PROFILURI DE IERI SI DE AZI

Stema familiei

Sursa

HATMANUL DANILA APOSTOL

(născut la 4 decembrie 1654-17 ianuarie 1734) este un militar, politic și om de stat rus. Hatman (conducator de osti) al Armatei din regiunea Zaporojia, un reprezentant al familiei de cazaci de origine valahă.

Tatăl său Apostol Pavel, s-a născut în regiunea Poltava, a fost colonel în localitatea Migorod, participant la campaniile organizate de Moscova pentru posesiunile otomane din regiunea nordică a Mării Negre. În 1696, l-a învins pe hanul de Crimeea, Selim I.

A luat parte la Războiul de Nord din 1700-1721 împotriva Suediei, fiind numit hatman executiv, a condus cazacii în Livonia, s-a remarcat în bătălia de la Erastver.

În 1704, a fost delegat de ţarul Petru I în fruntea unui corp de cazaci de 3.000 de oameni pentru a-l ajuta pe regele Augustus al II-lea, polono-lituanian. În 1705, a participat la bătălia de lângă Varșovia, a susținut alianța hatmanului Ivan Mazepa cu Carol al XII-lea împotriva Moscovei, dar la 21 noiembrie s-a alăturat țarului Petru I.

A condus cazacii în grad de hatman în campania de la Prut din 1711 și campania persană din 1722. A pierdut un ochi în luptele de lângă Derbent. A murit în 1734 la Migorod, fiind înmormântat în Biserica Schimbarea la Față, pe care a construit-o. Azi, în cinstea sa o stradă din Dnipru şi Liov îi poartă numele.

Blazonul familiei Apostol

Sursa

Sursa doi