Locotenentul aviator Nicolae Polizu-Micșunești

Nicolae <<(n. 2 iulie 1904, Hârlău, d. 2 mai 1943,[1] Kramatorsk) este unul dintre așii aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial. A zburat pe avioane Heinkel He 112, IAR 80 și Bf 109G.

S-a născut ca fiu al lui Nicolae Gr. Polizu-Micșunești (1874–1953), avocat, șeful baroului pe țară, țărănist, prieten cu Iuliu Maniu, căsătorit la 7 februarie 1901 cu Adina (1881–1978), fiica lui Constantin Ghica Deleni. A avut un frate, George Polizu-Micșunești (?–1952). A copilărit la conacul familiei, din Maxut.

A participat la război pe frontul de Est în 1941 și 1943. Între aceste campanii a fost pilot de încercare la uzinele IAR Brașov. A participat la 160 de misiuni, 52 de lupte aeriene și a obținut 10 victorii omologate și una probabilă. A fost unul din cei trei aviatori decorați cu Ordinul Mihai Viteazul în anul 1941, ceilalți doi fiind decorați post-mortem.

Locotenentul aviator (r) Nicolae Polizu a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete (11 octombrie 1941) „pentru eroismul dovedit dela începutul războiului și până azi, în 16 lupte aeriene, doborând cinci avioane inamice”, clasa Comandor (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în luptele aeriene dela Dalnik, Duboșari și Hagibei, doborând cinci avioane inamice” și cu prima baretă la clasa Cavaler (20 februarie 1942) „pentru eroismul, curajul și vitejia arătată în luptele aeriene cu inamicul, isbutind să doboare 7 avioane bolșevice”. A fost distins, de asemenea, pe 14 noiembrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cl. III-a „pentru agerimea și îndrăsneala de care a dat dovadă în luptele aeriene, doborînd cel mai mare număr de avioane inamice”. >>

Conacul Polizu,

A fost construit in 1878 de familia princiara Ghica, in stil neoclassic, fiind locuit pana la venirea comunistilor in 1946, ca resedinta de vara a familiei. Este inconjurat de zeci de hectare de verdeata, de livezi cu visini si ciresi, un frumos peisaj moldovenesc. (vezi Pensiuni Moldova)

Mostenitorii dupa 2005 au reusit sa reinter in posesia conacului si au refacut pe cat posibil interioarele, restaurand piese de mobilier sculptat in lemn scump si rar, si readucand atmosfera princiara romaneasca de odinioara. Singurul lucru care nu a mai putut fi adus inapoi este biblioteca impresionanta pe care o detinea conacul si la care, pentru distrugerea ei in totalitate, comunistii au ars trei zile la cartile acestei biblioteci.

Familia Polizu este de origine aromana. Astazi conacul este o atractie turistica.

Vezi si articolul anterior.

Sursa

Sursa doi

Sursa trei